Ce reprezintă Pluralitatea de infracţiuni?
Conceptul de infracțiune
Desfăşurarea oricărei activităţi sociale trebuie să se realizeze în condiţiile legii şi în mod inerent presupune asumarea responsabilităţii pentru consecinţele pe care activitatea în sine le poate genera. Raspunderea juridica a membrilor comunitatii societatii pentru actiunile sau inactiunile lor poate fi de mai multe tipuri si anume civila, penala , administrativa, contraventionala, etc. Anumite valori sociale considerate mai importante de catre societate sunt protejate mai energic prin intermediul dreptului penal.
DREPTUL PENAL
Dreptul penal este alcatuit dintr-un sistem de norme juridice care reglementeaza relatii de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale în scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le savârsesc.
Normele penale au fost organizate şi sistematizate concretizîndu-se într-o ramură autonomă de drept, denumită drept penal. Dintre numeroasele definiţii prezente în doctrina penală reţinem următoarea: dreptul penal este o ramură autonomă de drept alcătuită dintr-o „totalitate de norme juridice (…) care stabilesc ce fapte constituie infracţiuni, condiţiile răspunderii penale, sancţiunile şi alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de instanţele judecătoreşti persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în scopul apărării celor mai importante valori sociale ale statului de drept”
Răspunderea penală este instituită în condiţiile articolului 15 Cod penal, potrivit căruia, pentru a intra sub incidenţa legii penale, o persoană fizică sau juridică trebuie să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată şi care să îi fie imputabilă, acţionând cu vinovăţie. Singurul temei al răspunderii penale este deci fapta penală, adică infracţiunea.
Pluralitatea de infracţiuni
Pluralitatea de infracțiuni reprezinta o parte importantă a dreptului penal român, care se referă la faptul că pot exista mai multe fapte care sunt considerate infracțiuni și care sunt sancționate prin lege. Acest lucru se datorează faptului că dreptul are rol de a proteja societatea și ordinea publică, prin sancționarea tuturor acțiunilor/inacțiunilor care au un impact negativ asupra acestora. În dreptul penal român, există o gamă largă de infrațiuni, care pot fi împărțite in mai multe categorii, cum ar fi: infracțiuni împotriva persoanei, infracțiuni împotriva patrimoniului, infracțiuni împotriva siguranței traficului rutier, infracțiuni împotriva ordinii și liniștii publice, etc.
Pluralitatea de infracţiuni nu beneficiază de o definiţie separată, ci trebuie dedusă din definiţiile formelor de pluralitate existente în Capitolul V din Titlul II al Părţii Generale a Codului Penal al României, Legea 286/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510, la data de 24 iulie 2009. Deşi de multe ori sensul cuvintelor folosite în domeniul juridic diferă mult de sensul lor obişnuit, la o înţelegere în linii mari a noţiunii de ,,pluralitate de infracţiuni” se poate ajunge prin simpla cunoaştere a sensurilor cuvintelor ,,pluralitate” şi ,,infracţiune”.
Conform DEX-ului ,,pluralitatea” desemnează ,,mulţime”, ,,multiplicitate”, iar ,,infracţiunea” este definită ca fiind ,,fapta care încalcă legea penală”. Spre deosebire de noţiunea de ,,pluralitate”/,,pluralitate de infracţiuni” Codul Penal consacră noţiunii de ,,infracţiune” o definiţie juridică. Astfel, la art. 15 alin.(1) din Codul Penal al României găsim următoarea definiţie a infracţiunii:
„Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o”.
Deducem astfel că, dacă ,,infracţiunea” este o ,,faptă prevăzută de legea penală ”, pluralitate de infracţiuni reprezintă mai multe ,,fapte” incriminate de legea penală.
Formele pluralitatii de infracțiuni
Activitatea infractională a unei persoane concretizată în săvârșirea mai multor infracțiuni îmbracă forme diferite, după cum pentru vreuna din infracțiuni a intervenit ori nu o condamnare definitivp. Modul în care o persoanp săvârșește mai multe infracțiuni pot varia, formele pluralității de infracțiuni depind după cum infracțiunile au fost condamnate defitiv ori nu.
Codul Penal al României aflat în vigoare la acest moment, are consacrate expres, în Partea sa Generală următoarele forme ale pluralităţii de infracţiuni:
- Concursul de infracţiuni
- Recidiva
- Pluralitatea intermediară
În afară de aceste forme expres consacrate de legiuitor, doctrina penală a remarcat existenţa unei pluralităţi de infracţiuni, desemnând o perseverenţă infracţională, care însă nu se circumscrie niciuneia din cele trei situaţii enumerate anterior. După ce vom detalia condiţiile de existenţă ale celor trei tipuri de pluralitate de infracţiuni expres denumite de Codul Penal, vom observa că atunci când acestea nu sunt întrunite, există totuşi posibilitatea existenţei unor pluralităţi de infracţiune distincte care nu se încadrează nici la dispoziţiile de la concurs, recidivă sau pluralitatea intermediară. Aceste situaţii apar în cazul infracţiunilor săvârşite în minorat, când după o condamnare definitivă pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite în minorat, infractorul minor sau major săvârseşte o infracţiune, ştiut fiind faptul că pentru existenţa concursului este necesară inexistenţa unei hotărâri definitive, iar infracţiunile săvârşite în minorat nu atrag starea de recidivă sau pluralitate intermediară pentru că în aceste cazuri nu se dispun ,,pedepse” ci ,,măsuri educative”. Or, recidiva şi pluralitatea intermediară se raportează doar la ,,pedepse”.
Există și alte forme de pluralitate nereglementate expres în Codul Penal și care nu constituie nici concurs, nici recidivă și nici pluralitate intermediară. De exemplu, când un infractor, după executarea pedepsei pentru o infracțiune comisă din culpă, savârșește o altă infracțiune din culpă. În acest caz nu avem nici una din cele trei pluralități menționate mai sus.
În concluzie, articolul examinează conceptul de infracțiune și pluralitatea de infracțiuni în dreptul penal român, evidențiind formele și importanța acestora în protejarea valorilor sociale și menținerea ordinii publice.
Av. Lungu Dragoș
Loialitate și discreție
Abonează-te la noutăți
Transmite-mi un mesaj
În maxim 60 de minute vei primi un răspuns