Verificarea Statutului de Avocat:
!ATENTIE! – mai ales pentru persoanele fizice
Sunaţi la Barou
întrebaţi dacă persoana pe care o consideraţi avocat, apare pe listele de avocaţi cu drept de a profesa !! Nr. de telefon pentru Baroul IAȘI este: 0232 211 322
Verificați chiar dvs
Altă variantă este aceea de a intra pe site-ul Baroului şi a căuta dacă persoana care se pretinde “avocat” se află pe listele de avocaţi definitive/stagiari cu drept de a profesa. Site-ul Baroului IAȘI este: https://www.barouliasi.ro/avocati-definitivi
!!Să fie vorba de un avocat! – există diverse persoane care “fac pe-a avocaţii”. Mulţi consideră că simpla absolvire a unei facultăţi de drept conferă statutul de avocat. Nimic mai fals! Aşa cum absolventul facultăţii de medicină NU e medic decât după examenul de admitere în profesie şi câţiva ani de REZIDENTIAT, nici absolventul de drept nu e nici măcar la jumătatea drumului spre profesia de avocat. Acesta ar trebui să dea un examen de admitere, unde de regulă trec doar 10% din absolvenţii facultăţilor de drept din anul respectiv. Apoi, urmează doi ani de stagiatură, în paralel cu cursurile INPPA (Institutul Naţional de Pregătire al Avocaţilor), după care urmează să dea examenul de “definitivat”!
Tot astfel, nici absolventul de Teologie, nu e “preot”. Acesta mai are diverse probe şi examene de dat, după care urmează a fi hirotonit.
Este necesară asistenţa juridică prin avocat ?
Conform legislaţiei române, de regulă, asistenţa juridical sau reprezentarea avocaţială NU este obligatorie. Adică, justiţiabilul (persoana care apelează la justiţie) nu este obligat să apeleze la servicii de specialitate, această “libertate” avându-şi rădăcina în principiul “liberului acces la justiţie”. Prin urmare, o activitate a unui “justiţiabil” în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală, este , ca regulă, necondiţionată de asistenţa/reprezentarea de către un avocat.
Însă cât de utilă este apelarea la serviciile unui avocat ?
Putem să facem mai multe analogii, de exemplu cu obligativitatea ţinerii contabilităţii de un contabil. Ca regulă, nici această activitate nu este condiţionată a fi efectuată de un specialist. Este însă la îndemâna oricui să întocmească formalităţile solicitate de lege în domeniul fiscal-contabil? – De regulă, nu.
DUELUL JUDICIAR: Activitatea părţilor din instanţă mai este denumită şi “duel judiciar”. Această expresie vine de la faptul că, în trecut, dreptatea se tranşa prin desemnarea de către părţi a unui “apărător” care se duela până la moarte cu “apărătorul” părţii adverse. Partea al cărei apărător supravieţuia era considerată ca având dreptatea de partea ei. Este adevărat că, “apărătorii” nu erau avocaţi însă acum “duelul judiciar” se poartă prin intermediul acestora. De multe ori, în loc de “avocat” este folosit cuvântul “apărător” – aşa cum în trecut era denumit cel care lupta pentru o partea care îl alegea.
Astăzi, “armele” apărătorilor nu mai sunt sabia, scutul, armura ci cunoaşterea legilor, logica, prezenţa de spirit. Aşa cum, în trecut, probabil că părţile îşi alegeau o persoană dibace în mânuirea armelor, tot astfel şi astăzi un “apărător legal” ar trebui să fie dibaci în cunoaşterea legilor, în gândire, în prezenţa de spririt etc.
Cum pot afla ce pregătire are un avocat ?
În trecut, cu siguranţă că partea care îşi alegea “apărător” nu o făcea pentru luxul hainelor acestuia sau pentru că se cunoştea cu diverse persoane influente din sistem. În încleştarea “duelului judiciar” ceea ce conta, probabil cel mai mult, era “pregătirea”.
În zilele noastre, pentru o mare parte avocaţilor ajunşi în profesie în ultimii 10 ani, se pot verifica notele obţinute la admiterea în profesie şi la definitivat. Aceste rezultate sunt date cu character public şi pot fi accesate pe site-ul Institutului Naţional Pentru Pregătirea Avocaţilor https://www.inppa.ro. Un alt posibil reper, ar putea fi rezultatele obţinute de unele persoane cu calitatea de avocat la admiterea în magistratură sau admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii: https://inm-lex.ro/concurs-admitere-inm/
Alte date despre performanţele obţinute în pregătirea juridical mai pot fi obţinute de pe site-urile facultăţilor de drept.
Sfaturi
În activitatea Cabinetului de Avocat Iaşi - Lungu Dragoş Daniel am fost interesat la un moment dat de cum îşi aleg clienţii avocatul/avocaţii pentru un anumit litigiu. Mărturisesc că, dorind iniţial să îmbrăţişez cariera de magistrat, multă vreme nu am dat importanţă modului cum ar căuta şi alege justiţiabilii un avocat.
Ulterior, când am decis să profesez ca avocat, au început să apară surprizele… În timpul facultăţii mă amuzam împreună cu colegii pe seama unor “poveşti” care circulau despre profesia de avocat. Una dintre ele era aceea că unii avocaţi dacă îşi pierd ceasul luxos sau geanta de piele (sau alte accesorii “specifice” – de “firmă”) trebuie să suspende activitatea cabinetului până la
recuperarea acestora.
Nu mică mi-a fost mirarea să constat că, în realitate, aceste “poveşti” aveau un mare “sâmbure de adevăr” sau chiar mai mulţi asemenea “sâmburi”.
Aspecte ca: cine sunt părinţii sau ce au fost părinţii sau unele rude ale avocatului, maşina pe care o conduce, aspectul fizic şi multe alte criterii subiective aveau vădită importanţă în selectarea avocatului. În mod evident, nimeni nu verifică şi e şi destul de greu de verificat ce cunoştinţe juridice are un avocat.
De aceea, cel mai des, se alege avocatul “la recomandarea cuiva”. Într-un fel, acest criteriu subiectiv de alegere,
este cel mai “obiectiv” faţă de celelalte criterii enumerate mai sus.
Din toate cele expuse anterior cu siguranţă putem spune că un avocat (apărător) nu se alege după marca de ceas, afişată ostentativ (de regulă), după luxul din cabinet sau maşina pe care o conduce. Nu înseamnă că un avocat pregătit, nu poate avea un ceas scump…însă nu pentru ceas îl alegem !
Un exemplu recent din activitatea Cabinetului de Avocat Iaşi – Lungu Dragoş Daniel este sesizarea unei instanţe cu dezbaterea moştenirii şi partajul unor bunuri. Clienţii au întocmit documentaţia la un cabinet de avocatură din alt judeţ, apoi s-au adresat cabinetului meu din Iaşi pentru depunerea acţiunii şi a înscrisurilor. Clientele au declarat că doamna avocat care le-a redactat acţiunea era “specializată” pe aşa ceva şi era: “foarte exigentă, bine înfiptă şi foarte sigură pe ea”.
Fără a discuta părerea clienţilor faţă de avocatul anterior, la verificarea înscrisurilor, am observat că, înscrisul a cărui lipsă ar fi provocat, după plata taxei de timbru(!), RESPINGEREA ca inadmisibilă a acţiunii. Am arătat clienţilor această lipsă şi am întrebat dacă li s-a precizat despre necesitatea şi importanţa acestui înscris. Pe opisul cu actele necesare întocmit la avocatul din alt judeţ, acest înscris nu apărea şi nici clienţii nu au fost informaţi de necesitatea acestui înscris.
Dacă clienţii nu apelau la asistenţă juridică de specialitate şi depuneau singuri ar pierdut taxa de timbru, care în procesele de partaj este de 5% din valoarea masei partajabile. De asemenea, asupra avocatului care le-a întocmit acţiunea planează o suspiciune rezonabilă de slabă pregătire…sau rea-voinţă.
Care ar fi morala scurtei povestiri anterioare? – Exigența și aparenta superioritate pe care uneori avocații le manifestă în relația cu clienții pot masca, uneori, deficiențe semnificative în pregătirea lor profesională. De asemenea, este important de subliniat că exigența se dovedește benefică în procesul de întocmire a documentației legale, nu numai în interacțiunile directe cu clienții. Atitudinea de superioritate poate impresiona clientele sau audiența din sala de judecată, dar rareori exercită influență pozitivă asupra judecătorilor.
Fără a avea pretenţia de a epuiza subiectul, consider că am ajutat prin informaţiile prezentate la
formarea unei opinii despre cum se alege un avocat.
Av. Lungu Dragoș
Loialitate și discreție
Abonează-te la noutăți
Transmite-mi un mesaj
În maxim 60 de minute vei primi un răspuns
